Octombrie 23, 2014; orele 18.00.
Dezbatere
Rolul fanteziei filosofice în înțelegerea formării conceptelor la Wittgenstein și H.L.A. Hart
Invitat: Cosmin Văduva (Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)
Critici: Emilian Mihailov (CCEA)
Moderator: Ionuț Sălcianu

Abstract

Metodologia filosofică a lui Wittgenstein și H.L.A. Hart este caracterizată de urmărirea obiectivului de clarificare a înțelesului conceptelor filosofice. Mai mult, Wittgenstein, în mod caracteristic, și H.L.A. Hart, până la un punct cel puțin, credeau că problemele filosofice sunt expresii ale unor neînțelegeri, confuzii, erori conceptuale. Astfel de confuzii au fost semnalate de către cei doi și în aria a ceea ce se poate desemna, chiar dacă general și vag, prin expresia relația dintre concepte și fapte. O greșeală filosofică majoră comite, crede Wittgenstein, cel care „…crede că anumite concepte sînt, pur şi simplu, cele corecte şi că cel care ar avea altele nu şi-ar da seama de ceea ce noi ne dăm seama…”[1]

Oarecum analog, HLA Hart consideră că o idee cu un appeal aparte printre marii teoreticieni ai dreptului, de pildă John Austin, și care poate fi exprimată prin expresia trăsăturile necesare ale sistemului juridic conține germenii unor astfel de confuzii sau, cel puțin, este neclară.

Voi arăta că, în încercările de a clarifica/demonta astfel de credințe filosofice venerabile, Wittgenstein și H.L.A. Hart propun soluții și metode, sub multe aspecte importante, asemănătoare.

Astfel, pentru a disloca credința filosofilor în „corectitudinea conceptelor” sau „existența unor condiții necesare pentru orice sistem juridic”, Wittgenstein și H.L.A. Hart folosesc metoda fanteziilor filosofice. Ce este o fantezie filosofică? Expresia a fost folosită ca atare doar de H.L.A. Hart, dar conținutul metodei la care ea face referire este evident și la Wittgenstein. O fantezie filosofică constă în imaginarea unor fapte foarte generale ale naturii ca fiind altfel decât sunt ele în realitate.

De ce este atât de important, pentru Wittgenstein și Hart, să apelăm la astfel de fantezii? Pentru că, în acest fel, credința conform căreia există ceva de genul unor concepte corecte în mod absolut sau condiții necesare oricărui sistem juridic este dislocată/dizolvată (Wittgenstein) sau, cel puțin, este clarificată și se poate înțelege mai bine ce au în vedere, în mod inteligibil (H.L.A. Hart), filosofii când le susțin.

[1] Cercetări filosofice, trad. Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Ed. Humanitas, 2004, par. xii, p. 402-403.