Stimate domnule decan,

Aş vrea să vă sugerez să informaţi Senatul UB că prin Secţiunea XXII, Comisia de etică a formei actuale a Cartei UB se bate pasul pe loc în privinţa eticii universitare, dacă nu cumva se merge înapoi. Iată numai câteva observaţii concrete în acest sens:

1) E un fapt indiscutabil, uşor de evidenţiat la o minimă analiză cât de cât profesionistă, că, în structura actuală, managementul eticii nu funcţionează de fapt în universitatăţile din România (deci nici în a noastră). Ne aflăm într-o fază în care doar mimăm respectul pentru legea morală. Şi nu funcţionează pentru că nu poate funcţiona dacă nu formează un “sistem de management al eticii” sau o “infrastructură etică” profesionist realizată, adaptată condiţiilor organizaţiei noastre. În Cartă se menţionează doar o componentă a unui asemenea sistem, anume Comisia de etică (şi, indirect, codul etic). Mai mult, Comisia de etică are funcţiile alterate (funcţia principală alocată ei, aceea de rezolvare a litigiilor, e redundantă atâta vreme cât mai avem “comisiile de analiză’” şi “ombudsmanul” care se ocupă, sau se pot ocupa, de acelaşi lucru). În realitate, componentele unei infrastructuri etice funcţionale sunt mult mai multe (vezi figura 1.).

 

2) Una din urmările acestei abordări superficiale e că recent înfiinţata Comisie de Etică a Cercetării (CEC) ar trebui desfiinţată, pentru că nu e consfinţită de Cartă. Veţi spune că autorii Cartei nu ştiau de ea. Exclus, eu le-am trimis propunerea (pe care o anexez) şi prin care sugeram să fie înlocuită în întregime actuala secţiune XXII cu textul ataşat având ca titlu “Infrastructura etică a UB” (în loc de Comisia de etică).

 

3) Nu numai CEC ar trebui desfiinţată, ci ar mai trebui anulată şi iniţiativa valoroasă a unor membri ai conducerii UB de a crea un Birou de etică (a se vedea pe web Ethics and complience office) încadrat şi bugetat corespunzător (am predat regulamentul şi fişa postului pentru o persoană anume angajată în acest sens, cu competenţe specifice).

 

4) Textul actual al Secţiunii XXII al Cartei emană o atotdistructivă înclinaţie spre subordonare: regulamentul Comisiei de etică e “propus de consiliuul de administraţie, avizat de Senat şi aprobat de Rector” iar Codul de etică e “adoptat de Senat şi inclus în Cartă”. Peste tot în lume unde există sisteme de management al eticii tendinţa e contrară: cum să asigurăm independenţa Comisiei de etică. Toţi membrii universităţii trebuie să fie subordonaţi ei în egală măsură, de aceea ea nu poate fi o comisie a Consiliului de administraţie. Comisia de etică nu cere voie nimănui să judece anumite situaţii din punct de vedere etic sau să completeze într-un fel sau altul codul de etică; iar Rectorul, ca şi senatorii, îi sunt supuşi.

 

5) O universitate ca a noastră, care face adeseori mult caz de profesionalism, ar fi cazul să-l practice cu orice prilej. Cazul discutat aici e un bun contraexemplu. Pentru încadrarea Comisiei de etică, dar mai ales a (inexistentului) Birou de etică nu e nevoie de “persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală”. Asta era pe vremuri, acum ne trebuie persoane cu competenţă în managementul eticii (o nouă meserie, cum e şi managementul calităţii).

 

6) Senatul trebuie să ştie că, indiferent de decizia lui, codurile etice vor avea şi în viitor caracteristica, diferită de aceea a codurilor juridice, că nu sunt adoptate “prin reprezentanţi” (de un “legislativ”, cum e Senatul sau Parlamentul), ci, în măsura posibilului, de toţi membrii oranizaţiei, prin consens. Aceasta înseamnă “autonomie” în adoptarea codului etic. Iar la încadrare, orice persoană trebuie să-şi dea acordul cu privire la respectarea acestui cod. De aceea adoptarea unui cod etic durează câţiva ani în organizaţiile care respectă standardele de integritate. Modificarea codului etic trebuie făcută cât mai comod, de câte ori e nevoie. El e un îndrumar util, nu o icoană. Dacă doar Senatul îl modifică, atunci o funcţie a Comisiei de etică (principala, i.e. dezvoltarea codului etic) e anulată şi durata procesului de îmbogăţire sau curăţare a codului poate fi foarte lungă. Voinţa politică e decisivă în adoptarea unei infrastructuri etice.

 

7) Centrul de etică aplicată a făcut şi a predat acum 6 luni Comisiei de etică un “Ghid împotriva plagiatului”. Un “ghid” nu e un regulament sau un cod etic. Reglementările corespunzătoare în cod mai trebuie, aşadar, făcute. Deşi l-am predat Comisiei de etică, nu am primit nici un răspuns. În paralel, textul Codului de etică râmâne în continuare inadecvat la capitolul “plagiat“. El nu conţine un capitol special dedicat “plagiatului”. În trecere, se vorbeşte despre “copiat şi plagiat” (nu cumva copiatul e forma cea mai grosieră de plagiat?), se mai spune că “cel care reproduce materialele trebuie să precizeze explicit cui aparţine paternitatea acestora (sau, cel puţin, să precizeze că aceasta nu îi aparţine lui personal)” (în caz de auto-citare nu trebuie cumva să se menţioneze sursa?), dacă îl copiez pe ascuns pe Aristotel (care nu mai are drepturi de autor) se spune că nu ar fi extraordinar de grav, dar totuşi “integritatea academică este afectată” (adică acesta nu e plagiat, plagiatul se referă numai la operele pentru care există drepturi de proprietare intelectuală?). Iată numai câteva dintre lucrurile neclare conţinute în Cod. Şi încă ceva. Se spune mereu Codul de “etică şi deontologie”. Conform DEX, “deontologie” înseamnă “normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesiuni”. Să avem noi un cod de etică [universitară] şi de obligaţii etice ale unei profesiuni [universitare]? Nu de alta, dar noi îi învăţăm pe studenţi altceva.

 

8) Un element important al sistemului îl formează trainingurile etice. Ele nici măcar nu sunt menţionate. Evident, nici nu vor exista. Pentru ele e nevoie de profesionişti.

 

9) La fel pentru cazul help-line-ului etic – în unele locuri o instituţăie distinctă. La noi e inexistentă.

 

10) În ce ne priveşte, noi vom continua la Facultatea de filosofie şi în cadrul Centrului de etică aplicată să studiem şi să predăm ceea ce se face în lume pe această temă, corelând cercetările de etică aplicată cu cele de teorii etice, meta-etică, psihologie morală pentru a-i învăţa pe studenţii masteranzi şi doctoranzi ce este “managementul eticii” după cele mai bune exemple. Din păcate, va trebui să ocolim, ca exemplu pozitiv, Universitatea din Bucureşti.

 

Propunere pentru Cartă
Capitolul n: Infrastructura etică a Universităţii din Bucureşti

 

Art. 1.

Managementul relaţiilor umane şi instituţionale, al faptelor, politicilor, proiectelor de cercetare din UB, care au un semnificativ conţinut moral, este realizat cu ajutorul unei infrastructuri etice formate din Biroul de Etică, Comisia de Etică Universitară, Comisia de Etică a Cercetării și Comisia de Analiză (a cazurilor de indisciplină) (cf. LEN, art. 314 (2)). Toate acestea îşi creează instrumentele necesare (codul de etică, un sistem securizat de depunere a plângerilor şi de solicitare a consultanţei morale, organizarea de traininguri şi autotraininguri etice, crearea de materiale utile instruirii etice etc.) pentru atingerea scopului central urmărit: diminuarea riscurilor cauzate de comportamentele imorale (corupţie, conflict de interese, hărţuire sexuală, vânzareea de examene, plagiat etc.) şi realizarea unei universităţi integre.

 

Art 2.

(1) Biroul de etică este o structură administrativă care coordonează ansamblul activităţilor privind moralitatea instituţională precum şi problemele ridicate de necesitatea instaurării şi respectării unor reguli de etichetă universitară. Biroul asigură buna colaborare a comisiilor de etică, elaborarea şi managementul programelor de etică din cadrul UB.
(2) Biroul este condus de un Director, are un secretariat tehnic şi personal angajat conform legii, utilizat în genere pentru consultanţă morală.
(3) Toţi membrii Biroului de etică trebuie să aibă o pregătire formală în domeniul managementului eticii academice.
(4) Biroul de etică se află în relație de subordonare directă față de Rectorul UB şi prezintă Senatului UB un raport-sinteză anual privind „starea morală a UB”.
(5) Biroul de etică își desfășoară activitatea conform Regulamentului propriu de Organizare și Funcționare aprobat prin Hotărâre a Senatului UB.

 

Art. 3.

(1) Comisia de Etică Universitară (CEU) a cărei componenţă este propusă de Consiliul de Administraţie, avizată de Senat şi aprobată de Rector (cf. LEN, art. 306), are următoarele atribuţii:
(a) Elaborează şi dezvoltă, printr-o activitate continuă, Codul de etică al UB; analizează cazurile inedite, la care nu există precedente, şi instituie noi reglementări în Cod cu privire la ele;
(b) Organizează dezbateri publice privind etica universitară şi antrenează întreg personalul în procesul de perfecţionare a Codului de etică;
(c) Analizează şi soluţionează abaterile grave de la Codul de etică al UB, cu avizul Consilierului juridic.
(d) Consiliază conducerea UB cu privire la tendinţele noi apărute în ţară şi în lume în privinţa eticii academice şi participă la organizarea trainingurilor etice;
(e) Realizează un raport de activitate anual, care este public;
(f) Analizează cazurile şi propune sancţiuni pentru abaterile de la Codul de etică şi de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică (cf. LEN, art. 310).
(2) Deciziile Comisiei nu pot fi invalidate de nicio structură administrativă sau academică a Universității.

 

Art. 4.

(1) Comisia de Etică a Cercetării (CEC) este o structură autonomă care se ocupă cu evaluarea din punct de vedere etic a proiectelor de cercetare propuse spre finanțare sau în curs de implementare la Universitatea din București în vederea asigurării condițiilor de moralitate specificate de codul de etică și de legislația aplicabilă.
(2) Comisia de Etică a Cercetării (CEC) este condusă de un Președinte ales de Comisie, are un secretariat tehnic și își desfășoară activitatea conform Regulamentului de Organizare și Funcționare elaborat de către membrii Comisiei și aprobat prin Hotărârea Senatului UB.
(3) Deciziile Comisiei nu pot fi invalidate de nicio structură administrativă sau academică a Universității.

 

Art. 5

(1) Comisiile de analiză se constituie prin Hotărâri ale Rectorului UB pentru a analiza abaterile disciplinare ale personalului didactic şi nedidactic, adică încălcarea normelor de comportare prevăzute de Carta Universităţii (cf. LEN, art. 314). Pentru încălcarea Codului de etică se aplică, inclusiv studenţilor, sancţiunile specifice pentru încălcarea eticii universitare de către Comisia de Etică Universitară (cf. LEN, art. 318). Comisiile de analiză urmăresc să stingă litigiile pe cale amiabilă.

 

Art. 6.

Biroul de etică organizează şi coordonează un serviciu de „hot-line etic” şi desemnează o persoană care se ocupă permanent cu acest sistem de colectare a solicitărilor şi plângerilor, urmărind rezolvarea lor promptă în condiţii de totală discreţie. Această activitate se încheie printr-un raport anual, statistic şi de conţinut, care este public.

 

Art.7.

(1) Biroul de Etică, cu colaborarea CEU şi CEC, organizează programe de training etic şi de auto-training etic, diferenţiate după publicul-ţintă şi care sunt obligatorii.

Biroul de etică va elabora, în colaborare cu Centrul de Etică Aplicată, mijloace de auto-training etic on-line, manuale de training, broşuri de prezentare şi sensibilizare etc. şi se va ocupa de relaţiile cu mass media pe această temă.

Prof. Dr. Valentin Mureşan
Centrul de Cercetare în Etică Aplicată
Facultatea de filosofie
Distinguished Research Fellow
Oxford Uehiro Center for Practical Ethics