Motivația actorilor internaționali trebuie inclusă în definiția intervenției umanitare? În mod particular, voi urmari să identific rolul pe care îl poate juca etica virtuții în formularea unui răspuns la această întrebare. Voi discuta principalele obiecții față de includerea motivului agentului în definiția intervenției umanitare, insistând asupra argumentului potrivit căruia statele nu pot acționa dezinteresat. Voi argumenta că excluderea motivației pur umanitare a agentului din definiția intervenției umanitare echivalează cu respingerea deontologismului
în forma sa clasică și asumarea unei perspective utilitariste de tip probabilist sau actualist ori acceptarea unei anumite versiuni de etică a virtuții, așa cum este cea elaborată de Michael Slote. În partea finală a prezentării voi pune în evidență faptul că, în domeniul intervenției umanitare, etica virtuții de tipul celei propusă de Slote ar trebui preferată ambelor variante de utilitarism deoarece aceasta este compatibilă cu a definiție a intervenției umanitare ce are avantaje care nu se regăsesc în cazul definițiilor concurente.