În sens tare, prin „venit necondiționat” se înțelege un venit primit de orice ființă umană, din momentul nașterii și până în cel al morții, exclusiv în calitatea acesteia de ființă umană. Venitul este necondiționat în sensul că pentru a intra în posesia lui nu este nevoie de îndeplinirea vreunei cerințe, alta decât aceea de a fi o ființă umană.

Poate fi dreptul la un astfel de venit interpretat ca un drept al omului? Cu alte cuvinte, suntem îndreptățiți să cerem statului să distribuie un astfel de venit celor care locuiesc pe teritoriul său? Ce presupoziții etice sunt implicate în ideea de drept la un venit necondiționat?

La prima vedere, un astfel de drept poate fi interpretat – și justificat – ca o extensie a două drepturi fundamentale: dreptul la viață și cel la demnitate. Dar este validă o astfel de extensie?