de Beatrice Brăileanu

În general, se socoteşte că lumea afacerilor este o lume pragmatică, eficientă şi practică, în vreme ce latura morală este un ornament, o anexă, un lucru care trebuie avut în preajmă şi utilizat numai uneori, dar care în general solicită resurse, în loc să le producă. După ce ani de-a rândul acţiunile şi comportamentul oamenilor care activau în domeniul afacerilor sau proiectelor au fost fundamentate pe utilitate şi pe obţinerea cât mai rapidă a unui profit însemnat, în ultima perioadă pare să se consolideze tot mai mult ideea potrivit căreia fără morală şi fără a ţine cont de mediul înconjurător şi de oameni, nu poate fi vorba de câştig pe termen lung. Am încercat să aduc noi argumente pentru promovarea unor comportamente etice în afaceri, în proiecte, dar nu numai. Acestea sunt doar domenii în care, până nu demult, se considera că nu poate exista compatibilitate între activităţile de business presupuse şi urmarea unor căi morale. Demonstrând că se poate crea o astfel de legătură, devine mult mai evident că şi alte laturi ale activităţii umane pot să îşi construiască şi să respecte anumite norme morale în cadrul unui program de management al problemelor de etică. Fără acesta, supravieţuirea în mediul concurenţial actual devine din ce în ce mai dificilă, iar activităţile şi comportamentele umane vor fi tot mai greu de controlat.

Cercetarea a scos în evidenţă faptul că nerespectarea normelor etice poate să determine eşecul unui proiect. Deşi oferă iluzia unei reuşite pe termen scurt, ignorarea problemelor de etică poate avea consecinţe grave pe termen lung.

Am încercat aşadar, să analizez teza de la care am pornit în elaborarea acestei lucrări, participând la realizarea unui proiect, pentru a putea urmări din interior toate etapele pe care le presupune şi în ce măsură sunt acestea influenţate de factori de natură etică. Proiectul avea ca scop înfiinţarea unui Centru de Antropologie Culturală la Bucureşti. Pe parcursul desfăşurării proiectului am observat cum pot apărea o serie de dileme de natură etică ce ţin de organizare, de managerul echipei, precum şi de implementarea practică a fiecărui pachet de lucru, iar respectarea normelor morale s-a dovedit a fi la fel de importantă în rezultatul proiectului ca şi restul elementelor de natură economică, tehnică, juridică sau managerială. Dilemele etice cuprind o paletă largă de acţiuni care pot fi cu uşurinţă recunoscute: mită oferită sau primită, comportamente discriminatorii, speculaţii cu acţiuni pe baza unor informaţii confidenţiale obţinute ilegal, iar lista ar mai putea continua. Cercetarea a scos în evidenţă faptul că nerespectarea normelor etice poate să determine eşecul unui proiect. Deşi oferă iluzia unei reuşite pe termen scurt, ignorarea problemelor de etică poate avea consecinţe grave pe termen lung.

Proiectul în discuţie a fost influenţat, în primul rând, de faptul că managerul nu a respectat anumite norme etice. Probabil situaţia ar fi fost diferită dacă managerul proiectului ar fi avut o “cultură” etică, putând astfel să pună în practică anumite noţiuni teoretice şi desigur să aibă o pregătire corespunzătoare în acest sens. Dar, de regulă, la elaborarea unui proiect se iau în considerare doar competenţele profesionale ale managerului, iar de cele mai multe ori latura morală este neglijată. Mai mult, nu există un cod etic al managerilor de proiect, nu există nici traininguri etice şi datorită faptului că proiectul trebuie edificat într-un timp foarte scurt şi în condiţiile unui mediu foarte dinamic, această situaţie are ca efect secundar faptul că nu este timp pentru adaptarea şi perfecţionarea procedurilor. De aceea managerii trebuie să fie receptivi la standardele etice dominante în societate la un moment dat pentru a fi în măsură să se adapteze şi să asigure adaptarea organizaţiei sau echipei la acestea. Aici apare necesitatea unui manager pe probleme de etică. O analiză a managementului eticii în mai multe organizaţii ale administraţiei publice din SUA a relevat o serie de instrumente aflate la dispoziţia managerilor de etică: un colectiv de conducere exemplar sub aspect moral, implementarea trainigurilor de etică şi conformitate în organizaţii, codurile etice, jurămintele profesionale, auditul etic, managementul resurselor umane respectând criteriile etice şi consilierii morali.

Ceea ce contează cel mai mult este însă capacitatea de a le recunoaşte şi de a rezista tentaţiei. Deşi poate părea dificil pentru unii să îşi menţină verticalitatea, mai ales că pentru aceste tipuri de comportamente rar există pedepse, au fost iniţiate metode prin care să se reducă riscurile de comportament imoral.

Se ştie deja faptul că activitatea de afaceri şi proiecte din actualul climat profesional implică o serie de relaţii cu persoanele interesate, angajaţi, membrii ai echipei de proiect, clienţi, furnizori, utilizatori şi oameni obişnuiţi, afectaţi mai mult sau mai puţin, direct sau indirect de procesele de schimbare pe care le presupun proiectele, într-un cuvânt cu stakeholderii. Majoritatea proiectelor se desfăşoară sub presiunea termenelor de execuţie şi a limitelor de buget, oamenii implicaţi în realizarea lor aflându-se în permanenţă în relaţii de interdependenţă. Tocmai de aceea problematica acestor relaţii trebuie gestionată activ. Comportamente lipsite de etică în urma cărora se obţin câştiguri pe termen scurt au şanse să apară frecvent.

Ceea ce contează cel mai mult este însă capacitatea de a le recunoaşte şi de a rezista tentaţiei. Deşi poate părea dificil pentru unii să îşi menţină verticalitatea, mai ales că pentru aceste tipuri de comportamente rar există pedepse, au fost iniţiate metode prin care să se reducă riscurile de comportament imoral. În acest sens, se pot angaja persoane cu standarde etice ridicate, se pot stabili coduri de etică, se poate implementa o conducere prin care să se dea un exemplu pozitiv subordonaţilor, se pot organiza training-uri pentru îmbunătăţirea comportamentului etic, se pot coordona audite sociale şi se pot sprijini persoanele care au probleme etice. Luate individual, nu există garanţii că aceste proceduri vor da un randament foarte mare. Dar atunci când majoritatea vor fi implementate ca parte a unui program etic corespunzător, se va putea îmbunătăţi din punct de vedere etic climatul de lucru al proiectului.

Putem astfel vorbi de managementul eticii, singurul capabil să construiască adevărate organizaţii ale integrităţii. Acesta se ocupă de elaborarea acelor instrumente de conducere care contribuie la dezvoltarea etică a unei organizaţii, precum şi a acelor metode care pot fi utilizate spre a determina în ce direcţie ar trebui să se dezvolte organizaţiile.