Simulatoare ale evoluţiei biologice

21 martie 2011

Workshop de cercetare: discuție pe marginea lucrării Andreei Eșanu, "Simulatoare ale evoluţiei biologice".
Prezintă: autoarea.
Participă: membrii echipei și invitați permanenți.

Pe de o parte, evoluţia în sens larg (e.g. evoluţia vieţii, evoluţia speciilor etc.) poate fi privită ca un proces strict contingent – ca o casetă video, care dacă ar fi rulată la nesfârşit, ar produce de fiecare dată un alt rezultat (Gould, 1989), descris de ipoteze la rândul lor contingente sau “istorice”. Pe de altă parte, trebuie să ţinem seama de o diferenţă notabilă între ipoteze evoluţioniste şi modele a priori ale evoluţiei (Sober, 2006). Modelele a priori de care dispunem (cum ar fi modelul lui R. Fisher al proporţiei sexelor) sunt modele analitice, adesea formulate în teoria jocurilor, dar sunt singurele care par să ne poată oferi legi.

Autoarea va reformula problema explicaţiei evoluţioniste într-o paradigmă de cercetare recentă, denumită generic “paradigma digitală” – i.e., paradigma simulatoarelor şi a modelelor pe calculator. Aici avem la lucru două tipuri mari de algoritmi, care ilustrează bine, diferenţa între cele două tipuri de explicaţii: prin ipoteze (dar care vizează o anumită generalitate), respectiv prin modele a priori: algoritmi de tip automate celulare (vezi S. Wolfram), respectiv algoritmi genetici.

Autoarea va aduce în discuţie două simulatoare digitale evoluţioniste dezvoltate la începutul anilor 1990 care rulează repetitiv aşa-numitul „Game of Life”. Este vorba despre TIERRA (1990) şi AVIDA (1993). Pentru ilustrarea principiului după care funcţionează TIERRA se va folosi o variantă mai recentă a algoritmului, integrat într-un program cu interfaţă grafică, numit EVOLVE 4.0 (2007). Alegerea lor nu este întâmplătoare având în vedere că, în contextul discuţiei, devine important să clarificăm ce este o simulare digitală şi cum ne poate spune o simulare ceva semnificativ despre o ipoteză teoretică.